1. Si scrint sìngulas o dòpias sceti is cunsonantis b/bb, d/dd, l/ll, m/mm, n/nn, r/rr, s/ss chi agataus in sa frasi " lana sarda de babbu e mamma". Is àteras si scrint una borta sceti.
2. Imperaus tz po sa zeta surda, ( lantza, putzu) , e z po sa sonora (organizare). Ne tz ne z podint èssiri scritas dòpias.
3. S'acentu si sinnat sceti in is fueddus truncus in ui est trunca s'ùrtima sìllaba o vocali: (es. tribù) e in is fueddus sdruciolus in ui est tònica sa de tres dae s'ùrtime sìllaba o vocal', (es. cùcuru, fèmina, òmine, pìbera, provìntzia, istùdiu)
4. Non si sinnat sa d eufònica ma si lassat feti a sa pronùntzia, cumenti in : in unu, cun unu, in onni, a onni, s [in »Í unu;
5. Non si scrint is vocalis paragògicas chi is sardus usant po s'agiudai in su de fueddai. Duncas eus a scriri fèminas, ànimas, bolit, bolint, e eus a nai fèminasa, ànimasa, boledi, bolinti;
6. Sa de tres personi singulare e plurale de is verbus acabbant sèmpiri cun sa -t; duncas eus a scriri andat, andant;
7. Sa semicunsonanti -j- andat imperada sceti aintru de su fueddu (es.: maju, massaju, raju, ruju, ecc.). O a su cumentzu de su fueddu cantu sunt fueddus geogràficus cumenti a Jugoslàvia.
8. Sa h est imperada sceti cun sa c e sa g, : che, chi. Non si ponit in su verbu àiri e in perunu àteru casu.
9. Sa q non si imperat mai, in sardu si usat sa c. Duncas non quadru ma cuadru.
esercìtzius
1. Scriei in sardu is fueddus chi sighint, ponendi is dòpias a ca serbint:
amico, sorella, mangiare, nuotare, parola, bambino
2. Scriei in sardu in fueddus:
zio, carne, organizzazione, alzare
3. Ponei s'acentu a ca serbit:
mesa, ufitziu, provintzia, liburu, cresia, pipiu, paperi,aliga